Steatoza hepatica non alcoolica (cunoscuta popular ca ficat gras) reprezinta acumularea de tesut gras la nivelul ficatului.
Este una din cele mai frecvente afectiuni gastroenterologice, la nivel global fiind intalnita la aproximativ 25% in populatia generala.
Este asociata in mod frecvent cu obezitatea, diabetul zaharat si valori crescute ale colesterolului.
In 6% din cazurile de steatoza hepatica non-alcoolica, acumularea de tesut gras determina o reactie inflamatorie la nivelul ficatului, afectiune cunoscuta sub numele de steato-hepatita non-alcoolica.
Pacientii diagnosticati cu steatoza hepatica au un risc crescut de afectiuni cardio-vasculare, iar cei cu steato-hepatita pot dezvolta in timp leziuni hepatice care pot evolua pana la ciroza hepatica.
Cum se pune diagnosticul?
Diagnosticul steatozei hepatice este usor de realizat printr-o simpla evaluare ecografica, dar poate fi pus si prin examinarea CT sau RMN.
Evaluarea initiala trebuie sa ia in considerare prezenta sau absenta bolilor frecvent asociate cum ar fi obezitate, dislipidemie, diabet zaharat, hipotiroidism, sindromul ovarului polichistic si apneea de somn.
Este importanta excluderea altor boli hepatice cronice care se pot asocia cu steatoza hepatica (consumul cronic de alcool, hepatita cronica B sau C, consumul de anumite medicamente, alte boli hepatice mai rare).
Dupa stabilirea diagnosticului urmeaza evaluarea severitatii bolii hepatice, mai ales la pacientii cu factori de risc metabolici, diabet sau modificari ale transaminazelor hepatice. Aceasta presupune stabilirea gradului de fibroza si se poate face prin masurarea unor markeri sangvini (test Fibromax), non invaziv prin elastografia ecografica sau in caz de dubiu, diagnostic prin punctie hepatica.
Cum se trateaza?
Tratamentul steatozei hepatice non-alcoolice este reprezentat de regim alimentar hipocaloric (reducerea cu 500-1000Kcal a consumului zilnic) asociat cu activitate fizica moderata. O reducere de 3-5% a greutatii corporale amelioreaza gradul de steatoza, o scadere ponderala mai semnificativa (7-10%) fiind necesara pentru reducerea inflamatiei si a gradului de fibroza la pacientii cu steato-hepatita. De asemenea este recomandata evitarea medicamentelor hepatotoxice si a consumului de alcool intrucat acestea pot determina leziuni suplimentare la nivelul ficatului.
Evaluarea si tratarea pacientilor cu diabet zaharat, hipertensiune arteriala, boala coronariana, dislipidemie sunt importante deoarece acestia au un risc cardiovascular crescut.
In cazul pacientilor care dezvolta ciroza este necesar screeningul ecografic al cancerului hepatic si endoscopic al varicelor esofagiene.